Începând cu data de 1 mai 2016, la nivelul Uniunii Europene se aplică următoarele reglementări:
- Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii;
- Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17.12.2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele tranzitorii pentru anumite dispoziţii din Codul Vamal al Uniunii, în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaţionale, şi de modificare a Regulamentului delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 al Comisiei;
- Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului Vamal al Uniunii;
- Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului Vamal al Uniunii;
Introducerea de mărfuri cu statut neunional într-o zonă liberă semnifică plasarea lor în regimul special de depozitare
Definiție
Regimul de depozitare în zona liberă permite depozitarea mărfurilor neunionale în aceste perimetre, fără ca mărfurile să fie supuse:
a) taxelor la import;
b) altor taxe, conform altor dispoziţii relevante în vigoare;
c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoaterea lor din acesta.
Perioada în care mărfurile pot rămâne sub regimul de depozitare în zona liberă nu este limitată.
Zonele libere sunt împrejmuite, iar perimetrul şi punctele de acces şi de ieşire ale unei zone libere sunt supuse supravegherii vamale.
Persoanele, mărfurile și mijloacele de transport care intră într-o zonă liberă sau care ies pot face obiectul controalelor vamale.
Orice construcție de imobile într-o zonă liberă este condiționată de obținerea unei aprobări prealabile din partea autorităților vamale.
Orice activitate de natură industrială, comercială sau de prestări de servicii este permisă într-o zonă liberă. Desfășurarea acestor activități face obiectul unei notificări prealabile către autoritățile vamale.
Autorităţile vamale pot:
Desfăşurarea unei activităţi într-o zonă liberă este condiţionată de aprobarea prealabilă de către biroul vamal de supraveghere al zonei libere a evidenţei operative a mărfurilor. Prin decizia de aprobare se stabilesc obligaţiile care revin operatorului în organizarea evidenţei operative.
Evidenţa operativă trebuie să conțină informațiile și datele necesare care să permită autorității vamale să supravegheze activitatea în cauză, în special în ceea ce privește identificarea mărfurilor unionale sau neunionale plasate sub regimul special de zona liberă, să urmărească circulația şi fluxul complet al mărfurilor de la introducerea şi până la scoaterea acestora.
În situaţia în care mărfuri neunionale sunt reexportate direct dintr-o zonă liberă şi pentru aceste mărfuri există o derogare de la depunerea unei declaraţii de reexport sau a unei declaraţii sumare de ieşire, conform art. 274 din Codul Vamal al Uniunii, scoaterea lor se face pe baza unei notificări de reexport.
Înfiinţarea şi delimitarea teritorială a zonelor libere în România se face prin hotărâre a Guvernului, prin care se aprobă şi regulamentul de organizare, funcţionare, exploatare, administrare şi control al zonei libere (art. 6 şi 7 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, modificată şi completată prin Legea nr. 244/2004).
În România funcţionează în prezent şase zone libere: Constanţa, Brăila, Galaţi, Sulina, Giurgiu şi Curtici - Arad.
Pentru a consulta lista cuprinzând zonele libere existente şi operaţionale în Comunitate, notificate la data de 1 ianuarie 2007 Comisiei Europene de către Statele Membre, click aici